De ziua mea, pe 14 decembrie 2019, Mihai mi-a dat cerere de prietenie pe Facebook, dar el neagă cu vehemență, deși i-am arătat clar dovada în istoricul meu. Tot el mi-a scris primul, dar, să fim serioși, cu un mic imbold din partea mea, evident. Se întâmpla undeva între 25-30 mai (ce ironie că nunta noastră pică exact în perioada aia), când Mihai era la Arieșeni împreună cu minunata lui gașcă de cavaleri de onoare. Eu eram deja prietenă cu unul dintre ei, iar Mihai mi-a reacționat la ceva pe Facebook. Cum sunt o fată responsabilă, am vrut să-l bârfesc cu prietenul nostru comun, dar, surpriză, ei erau toți împreună! Trădătorul (îi spunem așa cu drag, normal) i-a spus lui Mihai, care, prin el, mi-a transmis să-i scriu. Eu, bineînțeles, am refuzat. Dar nici Mihai nu s-a lăsat și m-am trezit cu mesaj de la el. Am ignorat, ca o doamnă, dar trei luni mai târziu... a revenit! Atunci am decis să-i dau o șansă și să vorbim. Tot eu am fost cea care l-a chemat în oraș. De fapt, când l-am văzut de la distanță, mi-a trecut prin minte să mă întorc și să mă fac că am uitat, dar am decis că nu e frumos. Și bine am făcut! După seara aceea, am mers la prietena mea, Elena, și i-am zis: „Cu băiatul ăsta mă mărit eu!”. And here we are, sase ani mai târziu. Eu am sperat în secret că mă va cere în Paris, orașul visurilor mele, dar Mihai a decretat că e „clișeic”. Și trebuie să recunosc, după ce m-a cerut sub aurora boreală, pe un lac înghețat, în mijlocul iernii, Parisul chiar pare cam banal. Acum, suntem aici, pregătiți să spunem DA, înconjurați de oamenii care ne-au fost alături în această poveste care a început cu o simplă reacție pe Facebook și a ajuns la o iubire de-o viață. Așa că, dragi invitați, pregătiți-vă să dansați, să râdeți și să fiți martori la următorul nostru capitol – cel mai frumos dintre toate!